Traducere de Octavian Cocoş
Cel ce-n oraş trăieşte permanent
Către văzduh cu ochii s-ar uita
Şi-o rugăciune dulce-ar murmura
Spre-albastrul şi voiosul firmament.
Căci cine-i mai ferice-n mod frecvent
Decât cel stând în vizuina sa
De iarbă moale şi citind în ea
Despre iubire, nobil sentiment?
Şi care vine-acasă pe-nserat
Când filomela trilul şi-a pornit
Şi tot privind un nor pe cer purtat
Jeleşte ziua ce-a trecut grăbit:
Ca lacrima de înger ce-a picat
Şi în eterul limpede-a pierit.
vezi mai multe poezii de: John Keats
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.